• totul despre
    laptisorul de matca
    Laptisorul de matca pur este un produs apicol de exceptie, fiind una dintre cele mai importante tipuri de hrana din stup. Laptisorul de matca pur este singurul aliment cu care regina stupului se hraneste pe toata durata vietii.
    Afla
  • pastura,
    painea albinelor
    Pastura este unul din cele mai valoroase produse apicole recunoscute de oameni. Pastura provine din fermentarea polenului amestecat cu nectar, miere si o suita de enzime si bacterii benefice, inoculate de catre albine.
    Afla
  • polenul poliflor,
    proaspat congelat
    Polenul joaca un rol vital in viata albinelor - el le ofera toti nutrientii esentiali pentru cresterea si dezvoltarea normala a larvelor. Aceasta hrana vie le asigura longevitatea, devoltarea glandelor si a celorlalte organe fara de care nu-si pot indeplini rolul in stup.
    Afla
VIATA ALBINELOR

Totul despre albine

Evolutia albinelor in decursul mileniilor, de la forma de viata solitara la cea actuala de viata, in comun, a indivizilor, este putin cunoscuta.

Se presupune ca unele conditii nefavorabile ivite pe parcurs, cauzate de racirea climatului, au determinat necesitatea asocierii, temporare la inceput, a indivizilor, asociere care, mai tarziu, a devenit permanenta, avantajand astfel specia in lupta ei pentru existenta.

Dealtfel, unele aspecte ale oranduirii rudimentare ale vietii sociale la unele insecte inrudite cu albina melifera, se intalnesc si astazi, oferindu-ne astfel posibilitatea de a ne edifica asupra modului de evolutie in decursul mileniilor al vietii si comportamentului albinei melifere.

Viata albinelor, sub forma de familie, a determinat in cadrul evolutiei diviziunea muncii, majoritatea femelelor pierzand aptitudinea de imperechere si de depunere a oualelor, organele reproducatoare atrofiindu-se, dar paralel s-au dezvoltat alte organe destinate asigurarii hranei necesare supravietuirii intregii familii. Functia de producere a oualelor si deci de perpetuare a speciei trece treptat asupra unei singure femele care, odata cu dezvoltarea organelor reproducatoare, pierde insa aptitudinea de culegere a hranei. Acelasi proces a avut loc si la masculi (trantori) care, in afara rolului de a se imperechea cu matca, pierd toate celelalte aptitudini avute anterior.

La aparitia omului pe pamant, albinele erau deja constituite sub forma actuala a vietii lor sociale, populand scorburile copacilor, unde ulterior au fost descoperite de om in cautarea hranei. Multa vreme s-a dus o lupta indarjita intre om, care ravnea la dulceata mierii din faguri si albine care cautau sa o apere, folosind din plin acul cu venin. Odata cu descoperirea focului de catre om, acesta, folosind fumul, a reusit sa le rapeasca hrana punandu-se totodata la adapost de intepaturi.

Ulterior, folosind scorburile copacilor doborati, omului i-a venit ideea de a duce albinele in preajma locuintelor sale, incepand astfel a cunoaste cate ceva din viata lor, desi multe din aspectele vietii ce se desfasoara in interiorul buduroiului primitiv au ramas taine pentru acesta, timp de multe milenii

SISTEMATICA ALBINELOR MELIFERE

Regnul: Animalia (organisme vii care datorita constructiei aparte nu au posibilitatea sa sintetizeze hrana in substante simple anorganice).
Subregnul: Nevertebrata (animale fara coloana vertebrala si schelet osos).
Increngatura: Arthropoda (animale pluricelulare cu picioare articulate, alcatuite din mai multe segmente)
Subincrengatura: Mandibulata (arthropode cu mandibule)
Clasa: Insecta (vietuitoare al caror trup este alcatuit din trei parti: cap, torace, abdomen)
Subclasa: Pterygota (insecte care poseda pentru locomotie, in afara picioarelor articulate, doua perechi de aripi ce folosesc la zbor).
Ordinul: Hymenoptera (insecte cu doua perechi de aripi membranoase).
Subordinul: Apocrita (insecte la care legatura dintre torace si abdomen se realizeaza printr-o portiune ingusta numita petiol).
Grupul: Aculeata (insecte la care legatura dintre torace si abdomen se realizeaza printr-o portiune ingusta numita petiol).
Suprafamilia: Apoidae (insecte ce isi hranesc progeniturile cu polen si nectar).
Familia: Apidae.
Subfamilia: Apinae.
Tribul: Apini.
Genul: Apis.
Specia: dorsata, florea, cerana, mellifera.

Ordinul Hymenoptera, familia Apidae, genul Apis cuprinde albinele melifere, albinele fara ac si bondarii (Bambus), toate insectele sociale vizitatoare ale florilor si consumatoare de nectar si polen.

Dintre insectele care se hranesc cu nectar si polen, albina melifera ocupa un loc principal datorita particularitatilor si insusirilor sale ce o deosebesc de alte insecte sociale dintre care este si numarul mare de indivizi care traiesc in cadrul familiei respective.

Astfel, in timp ce o familie de albine de putere normala cuprinde in timpul vietii 40.000 - 60.000 indivizi, iar la Melipone (albinele fara ac - o alta grupa de albine sociale) din 500 - 4.000 de indivizi.

Datorita numarului mare de indivizi la albina melifera, format in marea majoritate din albine lucratoare, acestea au posibilitatea de a strange rezerve insemnate de hrana (nectar si polen) care depasesc in multe cazuri nevoile de hrana ale familiei respective. Aptitudinea de acumulare a unor rezerve mari de miere formeaza cea mai valoroasa insusire a albinei melifere. O alta particularitate este cea a duratei vietii lor. In timp ce la bondari si viespi, anual, la venirea iernii pier toti indivizii masculi cat si intreaga populatie de lucratoare, cu exceptia unei femele fecunde, la albine, populatia de lucratoare cat si femela fecunda raman in viata hranindu-se in cursul iernii cu rezervele de hrana acumulate in fagurii din cuib in cursul sezonului activ. O alta insusire pretioasa a albinei melifere este si aceea ca la inceputul verii o parte din albine impreuna cu matca fecundata parasesc stupul (roiesc) pentru a-si organiza un nou cuib, in vechiul stup ramanand restul populatiei cu o matca tanara care, dupa imperechere si inceperea ouatului, contribuie la dezvoltarea in continuare a familiei, slabita, partial, in urma roitului.

Aptitudinile economice ale albinei melifere se datoreaza alcatuirii specifice a cuiburilor. In timp ce la bondari cuibul este redus si compus dintr-o aglomerare neregulata de celule in care cresc puiet si depoziteaza mici rezerve de hrana, albina melifera are cel mai evoluat cuib cladit din ceara produsa de ele si compus din faguri care constau din celule dispuse simetric si intr-un mod caracteristic si in care cresc si depoziteaza hrana intr-o anumita ordine. Acest mod specific de viata a permis omului, in decursul vremurilor, sa treaca treptat de la scorbura de copac si buduroi la stupii sistematici de azi.

Asa cum am mai aratat din familia Apidae, genul Apis fac parte patru specii: albina indiana uriasa(Apis dorsata F); albina pitica galbena(Apis florea F.); albina indiana(Apis indica F. sau Apis cerana) si albina melifera(Apis mellifica L.) cu cea mai mare arie de raspandire, pe care le prezentam in continuare.

Albina indiana uriasa

Apis dorsata F. are cele mai mari dimensiuni si este rapandita in India, sudul Chinei, Sri Lanka si filipine. Aceasta specie isi cladeste cuibul in aer liber, dintr-un fagure vertical fixat pe ramurile copacilor sau de stanci. In unele cazuri fagurele respectiv poate atinge dimensiuni impresionante (100 x 75 cm) avand un numar de circa 60.000 - 70.000 celule si o grosime de 2,4 cm in zonele cu puiet la 13 cm in zona cu miere. Celulelel de matca au forma hexagonala fiind in numar de cateva sute (400 - 600) fiind cladite in rand cu celelalte celule. Matcile au dimensiuni mari (35-37 mm lungime) iar albinele lucratoare (14-16mm). In comparatie cu talia, lungime limbii este redusa, fiind de numai 6.66 - 6.68 mm. Incercarile de a fi crescuta in stupi sistematici nu au dat rezultate si datorita faptului ca in cursul sezonului activ, in lipsa de cules, albinele migreaza la mari distante parasind cuibul cladit anterior.

Albina pitica galbena

Apis florea F. traieste in sud-estul Asiei, Sri Lanka, Sumatera, Djawa si Filipine. Matca masoara in lungime circa 13mm, trantorul circa 12 mm iar albina lucratoare circa 6,5 - 7,0 mm. Lungimea limbii este de asemenea redusa fiind in jurul a 3,4mm. Cuibul este format de asemenea dintr-un fagure, fixat de crengile arborilor avand o lungime de cca 20-26cm. Caracteristica este impartirea fagurelui in doua zone distincte, una cu miere in vecinatatea ramurii de care este fixat si una cu puiet in partea inferioara. Celulele de lucratoare masoara 2,7 - 3,1 mm diametru iar cele ale trantorilor 4,7 - 4,8mm. Datorita faptului ca aceste albine prezinta o mare inclinatie spre migrare si roire, nu se preteaza la intretinerea in stupi sistematici. Efectivul intregii familii este de 4.000 - 5.000 indivizi.

Albina indiana

Apis indica F. sau Apis cerana este raspandita in India, Asia de sud-est, China, Japonia, Filipine, Djawa, insulele Sonde si regiunile orientale ale Uniunii Sovietice. Isi cladeste cuibul in scorburi avand celule si faguri de dimensiuni variabile. Cuibul este format din cativa faguri cu o lungime de circa 30 cm si o latime de circa 25 cm. Prezinta unele caractere mai apropiate d ecele ale albinei melifere avand o talie mai mica fata de aceasta (un kilogram de albine contine circa 13.000 de indivizi) si o tendinta accentuata spre roire. In general sunt blande permitand a s eumbla la stupi fara a se folosi fumul. Masa maxima de albine ajunge la circa 1,5 kg putand strange miere intr-un sezon in jurul a 25-30kg.

Albina melifera

Apis mellifica L. este raspandita in prezent pe toate continentele. Cuibul este format din mai multi faguri, folosind in acest scop scorburile copacilor sau cavitatile stancilor. Celulele de lucratoare cat si cele de trantor au forma hexagonala, iar cele de matca (botci) au o forma conica (de ghinda), numarul lor variind de la cateva botci la 200-300, cladite, in special la marginea fagurilor.

Familia de albine cuprinde trei feluri de indivizi, fiecare avand functii specifice.
Astfel, o familie de albine cuprinde o matca, cateva sute de trantori si cateva zeci de mii de albine lucratoare. Matca, este singura femela cu organe de reproducere dezvoltate. Ea depune, in faguri, in cursul sezonului activ, oua din care se dezvolta albine lucratoare, trantori si matci. Cand matca este tanara si prolifica, iar conditiile de mediu sunt favorabile, poate depune pana la 3.000 de oua in 24 de ore. Greutatea oualelor depuse in cele 24 de ore depaseste greutatea corporala a matcii. Aceasta prolificitate este posibila datorita hranirii intense a matcii de catre albinele lucratoare cu hrana produsa de glandele lor faringiene. Matca tanara incepe sa depuna oua dupa 3-5 zile de la imperecherea ei cu trantorii. Imperecherea are loc in zbor, in aer liber, in afara stupului. Matca depune oua fecundate, din care se dezvolta albine lucratoare, noi matci si oua nefecundate, din care se dezvolta in conditii normale trantorii. Matca se deosebeste de albinele lucratoare si de trantori prin aceea ca are abdomenul mai lung, extremitatea aripilor depasind cu putin jumatatea abdomenului. Lungimea corpului este de 20-25 mm, iar greutatea de 150-180 mg. in unele cazuri si mai mult. Matca traieste 3-5 ani, putand atinge cateodata si 6-7 ani. Trantorii sau masculii din familia de albine au rolul de a se imperechea cu matca. Trantorii au corpul mai mare decat albinele lucratoare, cu simtul vazului foarte dezvoltat si sunt dotati cu aripi puternice. Lungimea corpului este de 20-25mm, iar greutatea de 200-280mg. Sunt maturi pentru imperechere la 12-14 zile de la ecloziune, posedand in aparatul reproducator un numar de 8-10 milioane spermatozoizi.

Trantorii apar in familia de albine spre sfarsitul primaverii si sunt prezenti pana inspre toamna. In general numarul lor este cu atat mai mare cu acat matca este mai batrana. Spre sfarsitul verii, albinele lucratoare izoleaza trnatorii, lasandu-i flamanzi, ii scot apoi afara din stup unde mor de foame. In cazuri rare trantorii pot exista in familia de albine si in cursul iernii atunci cand matca este neimperecheata sau in cazul familiilor orfane.

Albinele lucratoare sunt femele ca si matca avand, spre deosebire de aceasta, organele de reproducere nedezvoltate. Albinele lucratoare formeaza majoritatea populatiei familiei de albine indeplinind in cursul vietii toate lucrarile din cuib si din afara acestuia. Greutatea corporala depinde de varsta, incarcatura gusei cat si a intestinului gros. Greutatea corporala variaza in limite largi de la 70-170mg, greutatea medie fiind de 100mg. Greutatea medie a albinelor tinere este de 120mg si treptat spre maturizare scade la 110mg, iar pe masura imbatranirii la 70-80 mg. Numarul albinelor lucratoare variaza in raport cu sezonul de la 10.000 - 20.000 la inceputul primaverii la 40.000 - 60.000 in timpul verii ca apoi din nou spre toamna sa scada la 20.000 - 30.000 albine. Durata vietii lor este determinata atat de natura activitatii cat si de anotimp. In cursul sezonului activ, cand albinele cresc puiet, cladesc faguri si participa la cules, traiesc circa 30 de zile, primavara si toamna circa 40-60 de zile, iar albinele tinere eclozionate toamna supravietuiesc perioadei de iernare asigurand totodata dezvoltarea familiei de albine in primele luni ale primaverii, putand astfel vietui circa 9 luni.

In decursul mileniilor, relieful, clima si flora, au influentat in mod direct albina melifera, producand o serie de modificari ale dimensiunilor corporale, culorii tegumentului si a pilozitatii cat si a comportamentului.

Pe baza diferentierilor morfologice si biologice Apis mellifica are cinci subspecii, fiecare cuprinzand un numar variabil de varietati, rase naturale si forme locale (Apis mellifica Adansonii, Apis mellifica carpensis, Apis mellifica intermissa, Apis mellifica meda si Apis mellifica mellifica.

In ceea ce priveste formele speciei Apis mellifica, aceasta a fost impartita in trei mari grupe geografice: albina melifera africana; albina din Orientul apropiat sau grupul irano-mediteranean si albina melifera europeana sau mediteraneano-occidental.

Grupul raselor de albine mediteraneano-occidental

Este cunoscut si sub numele de albina melifera europeana, care datorita interesului economic a fost raspandit pe toate continentele. Cuprinde o singura rasa: Apis mellifica mellifica cu numeroase populatii de albine avand insusiri morfologice si biologice de tranzitie cat si cu o serie de insusiri caracteristice. Populatiile principale sunt:

Albina bruna europeana este raspandita in cea mai mare parte a Europei, din Scandinavia, in centrul continentului si nordul Uniunii Sovietice. Albina este bruna, lungimea limbii fiind cuprinsa intre 5,7 - 6,3 mm. Trantorii au culoare uniforma brun-inchisa iar matcile brun neuniform.

Albina bruna ruseasca (Apis mellifica silvanum) este raspandita in centrul si nordul partii europene a Rusiei.

Albina ucraineana (Apis mellifica acervorum) este raspandita in Ucraina avand o pigmentatie mai deschisa (galbena) uneori destul de accentuata. Lungimea trompei este de 6,3 - 6,5mm.

Albina neagra din vest (Apis mellifica lehzeni) raspandita in zona centrala si nordul Germaniei si Scandinavia.

Grupul raselor de albine africane

Albinele din acest grup sunt caracterizate printr-o talie mai mica, roire puternica si irascibilitate ridicata. Se individualizeaza 12 rase:

Albina de Madagascar (Apis mellifica unicolor) raspandita numai in Madagascar.

Albina nord-africana (Apis mellifica intermissa), raspandita in nordul Africii, facand legatura cu albina europeana. Propolizeaza excesiv cuibul.

Albina galbena africana (Apis mellifica adansoni), raspandita in zona centrala a Africii. Capul mic, deosebit de irascibila si roitoare.

Albina egipteana (Apis mellifica lamerkii). Capul este mic iar abdomenul acoperit cu peri desi albiciosi in benzi late. Irascibila si roitoare. Capaceste umed rezervele de hrana(mierea).

In afara de aceste rase, mai amintim urmatoarele care fac parte tot din grupul de albine africane: - Apis mellifica capensis; Apis mellifica majorl Apis mellifica sahariensis; Apis mellifica nubica; Apis mellifica scutellata; Apis mellifica littorea; Apis mellifica monticola si Apis mellifica jemenitica.

Grupul raselor de albine irano-mediteraneene

Albinele apartinand acestui grup sunt cele mai raspandite pe toate continentele prezentand cel mai mare interes economic. In cadrul grupului se deosebesc urmatoarele rase:

Albina siciliana (Apis mellifica sicula) face legatura cu grupul de albine africane. Este mica si de culoare neagra.

Albina cipriota (Apis mellifica cypria), irascibila, propolizeaza puternic cuibul, iar capacirea mierii este umeda.

Albina siriaca (Apis mellifica siriaca), deosebit de harnica, destul de roitoare, avand matci prolifice si o irascibilitate moderata.

Albina caucaziana sura de munte (Apis mellifica caucasica), originara din partea muntoasa a Caucazului. Limba are lungimea de 7 - 7,2 mm.

Albina caucaziana galbena de ses (Apis mellifica remipes), raspandita in regiunea irano-turaniana, din regiunea Ankara spre vest pana in regiunea de ses a Caucazului. Lungimea limbii este de 6,45 - 6,50 mm. La aceste albine, primele doua sau trei tergite abdominale si scutelum sunt de culoare galbena. Trantorii au perii din regiunea toracica de culoare gri-galbui.

Albina taurica (Apis mellifica taurica) raspandita in Crimeea. Prezinta asemanari cu Apis remipes-caucasica. Lungimea limbii este de 6,42-6,44 mm.

Albina galbena italiana (Apis mellifica lingustica) originara din Italia, fiind in prezent raspandita in zonele mai calde din SUA, Australia, etc. Lungimea limbii este de 6,58 - 6,60 mm.

Albina carnioliana (Apis mellifica carnica) de origine din Carintia si de pe versantul vestic al Alpilor, fiind raspandita in zona Dunarii precum si in America unde a fost importata din Europa.

Culoarea albinelor si a trantorilor este inchisa, avand inelele abdominale cu perisori argintii.

Albina carpatina

Apis mellifica carpatica este albina existenta in tara noastra, avand lungimea trompei de 6,30 - 6,44 mm; indicele tarsian are o medie de 56,98% iar indicele cubital diferit de valorile proprii celorlalte rase de albine. Lungimea aripii anterioare este cuprinsa intre 9,00 mm (la albinele din Campia Dunarii) si 9,22 mm (la cele din Podisul Transilvaniei). Comportarea pe faguri este deosebit de linistita, avand o slaba predispozitie la furtisag si la roire. Numarul botcilor pe care le cladeste poate ajunge pana la 200. Forma de capacire a mierii este in general uscata, iar propolizarea cuibului este redusa.

Prezinta o capacitate deosebita pentru recoltarea unor cantitati mari de hrana in intervale de timp scurte, avand totodata un consum redus de hrana in perioada de iernare. Este rezistenta la intemperii, matcile avand o productivitate ridicata, familiile avand de asemenea o dezvoltare rapida in perioada de primavara, ceea ce o favorizeaza la valorificarea buna a culesurilor timpurii de nectar.

Albina carpatina prezinta la randul ei cinci principale ecotipuri corespunzatoare zonelor bioapicole caracteristice in care se dezvolta: Campia Dunarii si Dobrogea; Podisul Moldovei, Campia de Vest, Podisul Transilvaniei si zona versantilor muntilor Carpati.

Zonelor bioapicole au fost determinate dupa tipul culesului dominant din zona, data inceperii si incetarii culesurilor de nectar si polen, ritmul de dezvoltare al familiilor de albine, durata de timp ce o au acestea la dispozitie pentru dezvoltare, pana la inceperea culesului principal din zona in vederea valorificarii optime, precum si unele comportari specifice populatiei de albine respective.